China (03) – The Party Marches On

Suntem inca in Shanghai iar printre destinatiile atinse a fost casa conspirativa in care, in 1921, Mao si alti 12 “apostoli” au tinut primul congres al PCC. Mintea mi se duce reflex la muzeele Doftana sau la Muzeul National de Istorie pe care le-am vizitat “cu clasa” in anii de gimnaziu. O romantare “academista” daca vreti sa ramanem in registru plastic pe care orice tara inceasca sa si-o construiasca. Casa aceasta se afla in ceea ce in deceniul trei din secolul trecut era zona de administrare franceza a unui Shanghai feliat de “imperialisti”. Folosesc acest termen in ghilimele pentru ca, nu odata in zilele petrecute acolo, gazdele au incercat – si iata, au reusit – sa ne inculce ideea ca astazi China este un urias bland, un gigant fara nici o ambitie imperialista sau militar expansiva. E o teza de azi a unui colos ce poate inca nu se considera suficient de intarit ca sa-si arate muschii intregii planete. PCC mi s-a parut – declarativ cel putin – foarte preocupat de dezvoltarea economica a tarii si mai ales de pastrarea populatiei in parametrii de multumire cotidiana pentru a se evita orice urma de neliniste sau revolta. O cifra care a mai circulat in intalnirile oficiale a fost ca PCC (partidul comunist) a scos de sub pragul saraciei in ultimii 10 ani peste 450 de milioane de oameni!!! E drept ca acest prag, conform clasificarilor ONU, reprezinta acele persoane care sunt nevoite sa traiasca cu mai putin de un dolar pe zi. Orisicat…

Aceasta este, conform legendei, masa la care a avut loc Congresul. Acesta este originalul iar in muzeul de la etaj a fost recreata cu figuri de ceara si scena aproape apostolica in care cativa oameni au declansat un razboi cu dusmani externi dar si cu proprii conationali pana la victoria din 1949 cand Mao a decretat infiintarea Republicii Populare Chineze. Dar chiar si dupa momentul ’49, pe chinezi ii mai asteptau inca 30 de ani de experiente politice si sociale dintre cele mai crude si bizare. Am sa revin la asta.

Si asa arata astazi o primire a unei delagatii straine de un lider local de partid. China iti ofera de la finetea de filigran a sculpturilor de jad de exemplu la proportiile colosale ale multor cladiri si sali de intrunire. E o alaturare mereu surprinzatoare, adesea socanta.