ArticoleConstantin Piliuta vazut de Tudor Octavian
Photo, text: Tudor Octavian
“Piliuta avea mult prea multi prieteni si camarazi de pahar ca sa imi doresc inrolarea in armata laudatorilor sai. Avea mult talent la prieteni. Ne-am conversat in cateva randuri in atelier si in expozitii si trebuie sa recunosc ca am fost mult prea rezervat cu dovezile dumisale de amicitie. Am si o explicatie: imi este foarte greu sa fiu sincer cu artistul si cu folos reciproc pentru amandoi atunci cand in jurul nostru mai sunt si cativa gura casca. Si imi este greu pentru ca oamenii acestia au pareri. Nu ca as fi eu proprietarul tuturor adevarurilor, dar conversatiile de atelier , daca nu sunt serioase si cu urmari in mintea si in sufletul nostru, mai bine lipsa.
Regret ca n-am avut de fiecare data aparatul de fotografiatcu mine. Si nu pentru ca ar fi ramas mai multe imagini ci pentru ca in toate atelierele de artisti m-am bucurat de privilegiul de a fotografia tot ce doream. Ma simteam de-al casei si asta m-a scutit de grija de a fi ipocrit in fotografie.”
