Peisajele posibile ale Marilenei Murariu
Am ajuns, in sfarsit, in atelierul Marilenei Murariu manat de curiozitate si de intuitia ca expozitiile “Elena in general” Si “Show Off, of of” au fost poate necesare vehicule de marketing generate insa de multa si indelungata cazna artistica. Ori acest proces putea fi vazut in laborator, acolo unde experimentele plastice si etapele stilistice au purtat-o pe pictorita pana la solutiile si tusele de azi. Mi s-a dat satisfactie cu preamasura. Am vazut cum candva studenta lui Vasile Grigore s-a luptat sa iasa de sub influenta maestrului si cum – nu fara efort si fara epuizante perioade de abandon in care nu a mai pictat deloc – a ajuns sa-si cultive propriile teme si palete de culoare. Am sa public mai multe articole in urma acestei vizite dar mai spun acum doar ca sunt incantat ca am stat de vorba cu un artist care – in plina maturitate – inca mai tremura a indoiala in fata propriilor panze si inca isi mai pune intrebari anti-osificare spirituala de genul “Oare e bine asa?”
(Photo/text: Mihai Constantin)