Daca te uiti pe piata mondiala de arta nu poti sa nu ridici uimit din sprancene vazand sumele – pe care indraznesc sa le numesc indecente – cu care se vand lucrari de arta contemporana. Unele de-a dreptul niste nazbatii sau gaselnite care trec prin masinaria de marketing si de sucit mintile a galeristilor si caselor de licitatii si ajung in saloanele unor colectionari foarte, foarte bogati. E o strategie care se aplica din ce in ce mai incununata de succes de pe la mijlocul secolului trecut, odata cu flamboaiantele cariere ale pictorilor-vedeta Picasso si Dali. Sa mi se ierte comparatia, dar e cam ca la fotbal. Se vehiculeaza sume enorme pentru ca exista deja un sistem care produce – sau trebuie sa produca – bani.

Pastrand evident proportiile, este de salutat efortul caselor de la noi de a cultiva gustul colectionarilor cu bani pentru productia de arta contemporana. A pune insa pret pe o lucrare veche de un an sau chiar de 30 de ani, are niste dimensiuni speculative fascinante. Si scuza cea mai simpla este aceea “de a lasa piata sa decida pretul”. Zambesc de oricate ori aud explicatia asta.

Si ajung si la evenimentele curente. Artmark a vandut cu succes aseara cam tot ce a scos la licitatie in partea de arta contemporana iar in preziua licitatiei, Alexandru Baldea, actionarul majoritar Artmark, a avut o interventie la Ora de stiri pe TVR2 pe care o redau mai jos.