Victor Brauner in colectia permanenta a Centrului Pompidou
Creatori precum Brauner dar si multi alti plasticieni, compozitori, scriitori etc., au meritul – pe care nu stiu daca l-au intuit sau si-i l-au impus in vreun fel – de a ne fi reprezentat “in lipsa” in vreme ce Romania emitea pe trompetele oficiale mesaje staliniste sau comunistoid-nationaliste vreme de 50 de ani in secolul trecut. Acesti creatori au conturat o identitate paralela de cea oficiala, dar autentica, o fugitiva perspectiva a ceea ce am fi putut deveni in absenta brutalei fracturi comuniste din anii 1940. Ma induiosez ca un fraier de cate ori vad numele vreunui roman pus pe merit la mare cinste. Pana sa ajung sa-l vad – recuperat – pe simezele MNaR, pe Brauner l-am vazut prima data la Metropolitan din New York. Si – desi ma asteptam – am simtit o puternica emotie gasindu-i lucrarile la Pompidou in Paris. Nu e singurul “de-al nostru” acolo. Voi reveni si cu altii. (foto/text: Mihai Constantin)