Text/Photo: Mihai Constantin

Acesta este simbolul chinezesc pentru ceai. O ideograma care cred ca este cunoscuta de oricine in vasta tara, indiferent de gradul de alfabetizare sau de educatie. Si asta pentru ca face parte din stilul de viata chinezesc mai mult decat oricare alta bautura. Sau mancare, indraznesc sa spun. Cat am stat in China, am baut si am vazut bandu-se ceai tot timpul si peste tot. Oamenii umbla cu termosuri in mana in care de dimineata presara cateva frunze peste care toarna apa fierbinte pe tot parcursul zilei. Frunzele de calitate au in ele forta sa infuzeze cativa litri de apa.Cel mai raspandit imi pare a fi rafinatul ceai verde. Se vinde in pachete de diverse greutati dar frunzele nu sunt deloc asa cum le vedeti in poza de mai sus. Sunt mici si negricioase, puternic deshidratate si nu mica e surpriza pentru unul ca mine, obisnuit cu “tocatura” de la pliculete, sa vada cum sub atingerea aspra a apei fierbinti, bobitele se desfac in frunze intregi.

Dar, precum copilul care crede ca vaca da lapte in cutii de carton, nici eu nu stiam cum arata o planta de ceai. E tufis? E arbust? E copac? Mi s-a raspuns la intrebari intr-o reconfortanta vizita la o ferma de ceai crescut in conditii bio din satul Da Douchan din provincia Shandong.

Asa arata planta de ceai. Si, mi s-a explicat, produsul de cea mai buna calitate se obtine numai din frunzele cele mai fragede, din varful plantei. Se recolteaza practic tot timpul, cate putin de ici, cate putin de colo. Ok, si apoi? Apoi se deshidrateaza prin procese azi moderne, se ruleaza in niste “guguloaie”, niste bile de diametru aproximativ 2-3 centimetri si fiecare bucata se poate ambala individual si comercializata ca atare. In momentul prepararii se ia putin cate putin din bucata respectiva pentru prepararea bauturii. Evident, nu exista numai ceai verde, desi in China este sortimentul dominant. La Universitatea Shandong din Jinan am vazut o prezentare a mai multor soiuri. Chiar daca servirea bauturii nu a atins in China rafinamentul ceremonial din Japonia traditionala, si nici nu este asociat cu un anumit moment al zilei precum in Anglia cu al sau five o’clock, a bea ceai in China inseamna si hidratarea curenta de peste zi si poate insemna si un moment festiv. Eu unul sunt de-acum cucerit de bautura asta care nu se indulceste cu nimic. Este suficient de rafinata si echilibrata ea insasi pentru a fi savurata fara nici o alterare.