Cu acest articol inchei seria lucrarilor restaurate ale Pinacotecii Municipiului Bucuresti care au fost subiectul expozitiei “Adopta o capodopera” de la ArtSociety. Intre cele doua institutii a fost o colaborare cu denivelari in drum, cu eforturi si tergiversari, dar chiar si asa am putut vedea – cei care am fost prin Bucuresti si cu inclinatii catre lumea plastica – 14 lucrari care nu mai fusesera admirate cel putin din 1951. Adica niciodata, am putea spune, daca facem o socoteala. E ca si cum cineva ar fi apasat “reset” pe butonul memoriei colective in acel an in care stalinismul de factura romaneasca se instala agresiv si brutal in Romania. Evident, povestea trista a Pinacotecii Municipiului (PMB) nu este cea mai dramatica poveste a acelui deceniu negru. De bine de rau, cele cinci mii de lucrari ale PMB au fost plimbate, depozitate si, sontac sontac, au traversat anii si vremurile pana la noi. Aud sunete si strigate de ajutor din partea acestui tezaur care se afla in grija Primariei Generale, prea putin preocupata sa dea intaietate unui astfel de proiect, cel al readucerii pe simeze a unui muzeu care ramane, spre paguba tuturor, intunecat si subteran. Anul trecut, Consiliul General a pus in miscare un Plan Multianual al Pinacotecii care – cine stie cand – este menit sa puna ordine intr-un patrimoniu ori neglijat ori luat in colimator de tot felul de interese personale. Poate vom prinde si vremurile acelea, in care Bucurestiul va avea un muzeu de arta demn de o capitala cu pretentii. Pana atunci, si datorita Artindex, ati putut admira munca migaloasa a restauratorilor Ioan D. Popa si Simona Predescu care, in atelierul lor de la Muzeul Aman, readuc la viata panzele PMB.

Am lasat la urma aceast tablou al lui Ipolit Strambu dintr-un egoism pe care acum il regret. Este lucrarea mea preferata din cele 14 si cred ca si cea mai buna dintre ele. Daca as fi avut vreun cuvant de spus, as fi folosit-o ca emblema a intregului eveniment in locul tabloului “Dupa baie” al lui Pallady.  Lucrarea lui Strambu ar trebui multiplicata pe carti postale si promovata cu entuziasm si bucurie. Este o compozitie de mare clasa si ne absoarbe pe toti intr-o lume pe care distanta ne face s-o incarcam cu o mare masa nostalgica si s-o plasam intr-un ev ideal: sfarsit de secol 19.

(Mihai Constantin)

AUTORUL: Strambu, Ipolit
TITLUL LUCRARII: La plimbare

DIMENSIUNI: 99,5×69,5 cm
TEHNICA: ulei
MATERIALUL: panza
PROVENIENTA: Pinacoteca MMB

Diagnostic:
Lucrarea a fost realizata in culori de ulei pe suport de panza preparata in comert. Lucrarea este semnata si datata in partea dreapta sus in culoare difuza, cu brun “Strambu -99”.
Lucrarea prezinta o spartura in partea stanga, o alta in partea dreapta si alta centru jos cu pierderea stratului pictural si multiple lovituri care au dus la pierderea stratului de culoare si ruperea suportului.
Verniul, inegal distribuit, cu scursuri, mai ales in partea superioara, este puternic ingalbenit si acoperit de murdarie aderenta, stropituri de vopsea si urma de cauciuc.
Versoul este oxidat, murdar. Transpar siluetele personajelor pe verso ceea ce arata ca grundul a fost absorbant. In partea dreapta sus a fost inscris numarul 737 cu culoare de ulei negru.
Sasiul este in stare buna. Lipsesc penele.

Tratament:
Consolidarea locala a stratului pictural, indreptarea locala a deformarilor suportului si teserea acestuia in zonele rupte, indepartarea murdariei aderente si a verniului ingalbenit, vernisare, chituire integrare cromatica, vernisare finala.