În zilele însorite ale începutului de septembrie , în satul vrâncean Lepşa, a avut loc simpozionul de artă contemporană “Lepşa 2013“, organizat de Consiliul Judeţean Vrancea şi Centrul Cultural Vrancea.
Simpozionul este parte integrantă a proiectului “10 + 1“ curatoriat de Liviu Nedelcu.
Acest proiect se va materializa intr-o serie de expoziţii itinerante, organizate la Galeriile de Artă din Focşani (24 ianuarie 2014) şi continuând pe tot parcursul anului în oraşele Bucureşti, Bacău, Iaşi şi Chişinău (Muzeului Naţional de Artă al Moldovei).
Proiect ambitios,de largă respiraţie, simpozionul a reunit la cele trei ediţii artişti din toate zonele ţării.
În acest an, la  ediţia a III-a a proiectului “10+1“ au participat: Felix Aftene, Ilie Bostan, Mihai Chiuaru, Gabriela Culic, Alexandru Ioan Grosu, Liviu Nedelcu, Dragoş Pătraşcu, Alexandru Rădvan, Aurel Vlad, Gheorghe Zărnescu,Tudor Zbârnea.

Despre Lepşa câteva impresii…
Este un loc mirific de o rară frumuseţe, cum numai munţii Vrancei pot ascunde,…cu creste scăldate în  culori ocru verzui de început de toamna, cu dimineţi în ceţuri plutitoare lin peste vârfuri de mesteceni şi fagi, cu iazuri şi cascade tumultoase ale râului Putna, spectaculos bătându-se cu pietrele şi stâncile uriaşe cu rotunjimi sculptate în abisul timpului…
Loc puternic pentru ochiul citadinului aflat în trecere.
Serile din Lepşa au fost prilej de depănare a impresiilor pasagere, fulgurante, de schimb de idei, discuţii despre artă sau te miri ce altele, păreri ale artiştilor veniţi din toată ţara dornici de a căuta sau a se căuta…
Conturarea unor proiecte viitoare.
Locul te încarcă de prospetimea lui, de aerul cel mai curat din România, dar şi-lucru recunoscut-cel mai ozonat din toată Europa.
Totul imprejur vrajeşte sufletul celor ce-şi petrec paşii pe cărări vrâncene, printre rezervaţii şi cascade, ducându-le gândul acolo unde numai natura poate să o facă.
Vazută prin ochii călătorului, Lepşa se sustrage cursului vremii, trăieşte un timp doar al ei, un timp netimp…
Se pierde în ceţurile ei, sub creste când albastre şi catifelate, când abrupte şi salbatice, ca intr-un joc cu reguli nedefinite…Se pierde în ceţuri, ieşind din real.
“ lume de rouă
e o lume de rouă
şi totuşi totuşi “     (K. Issa)

        Gabriela Culic