Tabara de creatie de la Sozopol vazuta de Tudor Octavian
Pictori romani la Sozopol. Editia a IV-a
text/photo: Tudor Octavian
Micul oras bulgaresc Sozopol e una, mai bine zis inca una din acele delicate bucurii ale Marii Negre, despre care aflam ca exista intr-un tirziu, dupa ce dam ocol pamintului de mai multe ori cautindu-le pe aiurea, prin margini si capete de oceane. Asa se intimpla adeseori, fericirea sa-ti fie in preajma iar tu sa alergi dupa ea prin departari. Aici, grupuri de pictori romani din toate generatiile vin in taberele lui Dorin Mihalache ca sa descopere trairi de care nu se simteau daruiti sau dupa care tinjeau fara sa stie unde le-ar fi putut implini. Expeditiile acestea ale pictorilor au ceva si din cautarea unei familii.
Marea transpusa in pictura de Mihai Serbanescu…
O definitie paradoxala a talentului are calitatea ca se tine minte. Talentul e atunci cind n-ai incotro si iese parca de la sine la iveala. Aici, in asa numitul Oras vechi, din foarte ingrijita locatie turistica internationala Sozopol, pe o limba de pamint cu uliti de ev mediu balcanic si cu peisaje urbane gata compuse de vremuri si de geografie, au fost chemati in saptamina 30 septembrie – 7 octombrie 2013, sa “socializeze artistic” cum zic snobii care numai stiu sensul cuvintului imprietenire, citiva bravi mesteri ai sevaletului din generatiile de mijloc dar sI mai tineri : Vasile Muresan – Murivale, Calistru Fioghin, Laurentiu Midvichi, Mihail Gavril, Mihai Serbanescu si Adina Romanescu, iar odata cu acestia, in conditia de muze si invatacele Olesia Agache si Brigita Barbara Popa.
Cu aceasta a IV-a editie, numarul artistilor plastici de toate orientarile trecuti cu un substantial folos reciproc de Domnul sponsor Dorin Mihalache prin Sozopol a ajuns la pragul unei Uniuni : 35. Si lucrurile, daca nu se da lumea peste cap, n-au cum sa se opreasca aici, fiindca Maria Sa, Domnul sponsor se pricepe sa inchida bine cercul institutionalizind seria prin expozitii, tiparituri de toata frumusetea si achizitii.
S-a intimplat ca primele zile ale lui Octombrie sa fie urite. La mare, si uritul e plin de trairi accentuate astfel ca ceea ce pentru turistul de rind poate sa insemne un necaz, pentru artisti devine o cauza estetica. N-au incotro si trebuie sa fie talentati cu o mare Aivazovschiana, turmentata si agresiva, cu un cer coborit si umed si cu toate zidurile dimprejur reci si straine.
Pentru mine, scriitorul de pictori, virstnic si meteovulnerabil, aceste prime zile ramin o taina. Un mister si o masura a ambitiei de a continua prin contaminare de la tineretea altora. Tineretile grupului precum si emotiile lucrului in strainatati, cu marcajul aproape ritual al ciorbei de burta de la prinz si colocviile de seara din odaia lui Calistru au dat un tuseu fermecator meteorologiei.
Dar despre Tabere si consecintele lor in deslusirea de sine a artistilor mai pe larg si cu amanuntirea meritelor pe autori in viitorul volum ce li se dedica anul care vine. (Tudor Octavian)
Adina Romanescu si lucrarile ei