Prima chestiune de care iti dai seama despre aceste “mori de vant” este inaltimea lor. Multi le vad din masina de pe sosea dar creierul nostru ne joaca feste, ca in atatea alte imprejurari, si asociem colosalele structuri cu jucariile noastre din copilarie. Trebuie sa ajungi langa una ca sa-ti dai seama ca te afli de fapt langa un turn inalt cat trei blocuri a cate zece etaje. Care mai tine in varf o turbina si o elice de multe zeci de tone. O inginerie absolut impresionanta. Ne-am oprit mai intai la centrul de comanda al CEZ, firma care opereaza cel mai mare parc eolian de uscat din europa. 240 de turbine a cate 2,5 MW. O forta a naturii. Sa mai zica cineva ca nu ne pica lucruri din cer. Cine ar fi crezut ca Dobrogea noastra e atat de propice “recoltarii” de vant. Dar masuratorile au dovedit-o si investitorii au venit. Am intrat apoi in imensul parc eolian care se intainde pe 600 de hectare. CEZ a construit 300 de kilometri de drumuri ca sa opereze turbinele. E un nou sentiment de dezorientare: te poti rataci in camp deschis. Ni s-a intamplat si noua in timp ce incercam sa ne reintoarcem in sat fara ghid. Foarte bizar. De pe platforma asta, la 100 de metri inaltime, am filmat cel mai spectaculos material. Iata promo-ul de la ora 14 mai intai: Ne-am separat apoi, Andreea in sat, eu inapoi la Babadag unde imi uitasem tableta in camera de hotel. Urma sa imi pierd si telefonul mobil in calatoria asta dar nu stiam inca 🙂Comitetul de intampinare la primarie. Acesta este centrul de racordare a energiei eoliene la reteaua nationala de electricitate. Pe drumul de intoarcere am surprins cateva imagini superbe. Si asta a fost. Am plecat din Fantanele pentru live-ul de la ora 20. Aveam ambitia sa-l facem fix de pe plaja din Constanta. Si asta s-a vazut la TV:O sa-mi amintesc multa vreme de experienta de la Fantanele.Photos: Mihai Constantin/Paul Marinica