In ziua de azi, materialele neconventionale folosite in arta sunt de bon ton, ba chiar cautate special. Pana acum 25 de ani insa, se apela la improvizatii din si de nevoie. Creativitatea plasticienilor era pusa la incercare inca dinainte de inceperea lucrarii propriu zise. Sever Burada a folosit pentru desenele si picturile sale in perioada crunta a domiciliului fortat in Baragan cartoane dintre cele mai ordinare, pamant, petale strivite si chiar sange. Gheorghe Naum lua in Braila natala saci goi de la cereale si pe tesatura lor aspra si rarefiata prepara suprafata pentru a putea asterne culoarea. Se spune ca Andreescu are o opera destul de redusa pentru ca a murit tanar dar si pentru ca, fiind sarac toata viata, obisnuia sa repicteze iar si iar aceleasi cateva panze frantuzesti pe care le avea.Toate mi-au venit intantaneu in minte cand, fara sa vreau, am observat in expozitia apropiatei licitatii de arta contemporana a Artmark spatele lucrarii ilustrate aici. Pare o panza folosita in tapiterie si imbracase candva un fotoliu sau fusese o parte textila a vreunui sezlong. Artistul a recuperat-o, a intins-o pe sasiu – fabricat probabil tot de el -, a preparat panza si apoi a pictat. Si rama de fag pare tot artizanala. Lucrarea asta in sine poarta, dincolo de valoarea plastica, marturia unor vremuri blamate istoric la unison dar care au fost pentru multi – pentru generatia parintilor mei – vremea copilariei si a tineretii care te face sa te simti invincibil si nemuritor. O paleta infinita de nuante…

(Text/Photo: Mihai Constantin)