Vitraliul ortodox :  o firească (și necesară) “restituire” în canon postbizantin

– Interviu cu Florin BÂRZĂ –

     – Stimate domnule Florin Bârză, în ce condiții istorice concrete și în ce sens –actualmente valid – putem vorbi despre existența de sine stătătoare a vitraliului ortodox ?

– Este binecunoscut faptul că în momentul în care lucrările la   Catedrala ” Sfânta Sofia” erau finalizate, vitraliul exista deja. Istoricii spun că în acea vreme tehnicile bizantine erau atât de bine dezvoltate încât arhitecții și constructorii puteau opta în conceperea și execuția proiectelor lor fie pentru mozaic, fie pentru vitraliu.
Islamicii au preluat vitraliile de la “Sfânta Sofia” şi le-au folosit în moschei.  În altă ordine de idei, apariţia vitraliului a reprezentat şi un indicator sociologic referitor la sistemele de siguranță și apărare ale comunităților umane. Altfel spus, acolo unde construcțiile de diferite tipuri și cu diverse destinații, inclusiv –  sau mai bine zis – în primul rând cele de cult,  erau prevăzute cu ferestre mari, exista în mod cert şi o anumită stabilitate statală semnificativă. Revenind însă  la întrebarea dumneavoastră, trebuie să vă spun că vitraliul nu s-a putut dezvolta mult timp în spaţiul ortodox din simplul motiv că prin ferestrele înguste ale bisericilor se trăgea cu săgeata, nicidecum nu se urmăreau subtile jocuri de lumini. Fereastra  era pur și simplu o gaură în meterez (a se vedea biserica fortificată „Precista” din Galaţi, datând din  timpul lui Ştefan cel Mare).

     – Şi atunci, cum rămâne cu proiectele dumneavoastră, ce perspective de materializare  pot avea ele ?

– Ceea ce pot să vă spun în momentul de față este faptul că eu îmi propun o reevaluare sau, dacă vreţi, o „restituire” în canon postbizantin a vitraliului ortodox, având în vedere că între timp au apărut ferestre mari și în bisericile noastre.

     – Dincolo de acest aspect, fără doar și poate important și stimulativ, cum gândiți rolul și semnificația vitraliului în spaţiul spiritual al bisericii ortodoxe ?

– Pe lângă iconografia strictă a locului de plasare a vitraliului, se impune și o adaptare la spaţiul de cult avut în vedere. Fresca – această „liturghie văzută” – poate primi alături de ea şi lumina Dumnezeiască ce trece prin   sticla colorată. Metaspectralitatea vitraliului, ce nu are umbră, trebuie gândită în termeni cromatici reduşi. Aurul şi azurul sunt limitele de valoare ale sticlei colorate în sensul strict al denominării „Luminii line”. (Detalii suplimentare pe www.vitraliureligios.ro)

de Corneliu OSTAHIE