Recent, pictorita Georgeta Grabovschi a revenit de la un salon international de arta la Monte Carlo. Se vede ca premiile obtinute acum cativa ani la Cannes au facut-o vizibila pe croazeta si prezenta in baza de date a galeristilor occidentali. A venit invitatia, a achiesat in sinea ei la cheltuielile pe care le impunea prezenta acolo si a inceput sa faca planul. Mai ales, isi spunea, ca are mai multe lucrari intr-o galerie din zona si poate va fi prilej si de incasare. Si a incasat, dar cateva surprize pe care nu si le doreste nimeni. Galeria cu pricina fusese desfiintata si lucrarile ei disparute…

S-a instalat la salonul patronat de printul Albert si organizat de nepoata lui Picasso, gandind ca vadul de vizitatori va avea in compozitie si ceva cumparatori. E greu sa fii deprimat la Monaco, probabil. Eu n-as sti asta, inca nu am ajuns pe acolo. Dar, din nou surpriza, salonul a avut putini, prea putini vizitatori iar perioada de expunere se apropia de final. Asta ar fi insemnat alte cheltuieli pentru a transporta lucrarile nevandute inapoi acasa. Mai ales ca filiera la care apelase la dus nu mai putrea fi folosita. Si, in tot ansamblul descumpanitor, a aparut si ceea ce prin comparatie a fost raza de lumina. Un galerist din Germania care tot salonul daduse tarcoale standului artistei romance. De altfel, agentul german isi si declarase admiratia pentru tusele metalice din panzele Lusei Grabovschi, stilul sau care ii fac lucrarile atat de usor de remarcat si de admirat. A fost o negociere directa si neamtul a acceptat sa-i preia imediat tablourile si sa le distribuie unor galerii germane. Daca am trage linie aici, Georgeta Grabovschi a iesit in pierdere pe mai multe planuri: a pierdut lucrarile care erau deja intr-o galerie, a ramas – fara a le vinde – si fara cele cu care mersese la salon, plus cheltuielile care au facut posibila toata deplasarea.

Insa, pe termen lung, Gerogeta Grabovschi s-ar putea sa fi penetrat extrem de competitiva piata de arta germana si asta sa insemne recunoastere si surse de venit intr-un viitor, speram, previzibil. Si Lusa a mai ramas cu o frumoasa poveste, dintre acele istorisiri care fac arta sa fie si mai prietenoasa. Aceasta poveste pe care o impartasesc si eu cititorilor Artindex. Am regasit-o pe artista in atelierul ei bucurestean la fel de plina de energie si pofta de munca dupa cum o stiam. Mai mult, a reusit sa-si imbunatateasca tehnica de cutit atat de speciala si sa includa in lucrarile sale elemente de noutate pe care va las sa le descoperiti singuri in cele cateva fotografii pe care le-am realizat cu aceasta ocazie.

Mai adaug faptul ca la acelasi salon a expus inca un artist roman, timisoarenul Dan Bunea. Nu sunt insa si depozitarul povestii sale de la Monaco. (text/photo: Mihai Constantin)