Sinaia, Romania, 5 iunie 2014: Muzeul National Peles anunta deschiderea expozitiei temporare “Pictori Copisti in Galeria Regelui Carol I”, care va avea loc pe 7 iunie 2014 incepand cu ora 17:00. Expozitia va fi deschisa publicului larg din 8 iunie pana pe 19 septembrie 2014.
Picturi necunoscute din depozitele Castelului Peles vor face obiectul acestei expozitii care isi doreste sa aduca lumina asupra colectiei regale de pictura, creatie exclusiva a primului suveran al Romaniei, constituita intre anii 1879-1899 prin achizitia a 214 tablouri.
Destinata sa decoreze resedinta de la Peles, colectia a fost completata de-alungul anilor cu copii executate la cererea Regelui Carol I. Spre deosebire de majoritatea originalelor, dupa inventarul din vara anului 1948, copiile au ramas la Sinaia si fac obiectul acestei expozitii in premiera.
Pagina de web a expoziţiei: http://peles.ro/pictori-copisti-in-galeria-regelui-carol-i/
Muzeul Naţional Peleş – Sinaia – str. Aleea Peleşului nr. 2 – www.peles.ro
tel: 0244 310 918 | fax: 0244 312 416 | contact@peles.ro

DESPRE MUZEUL NAŢIONAL PELEŞ
Fostă reşedinţă de vară a regelui Carol I  şi a reginei Elisabeta, Peleşul devine “leagănul dinastiei naţionale”, loc de decizii politice şi important centru cultural-artistic european al vremii. Organizat ca muzeu în anul 1953, Castelul Peleş constituie unul dintre marile tezaure de artă ale României şi este important, în egală masură prin colecţiile sale de artă decorativă, arme, arta plastică, precum şi prin componenta istorico-memorialistică.
A fost dechis pentru public pâna în anul 1975, când a fost inclus într-un program amplu de restaurare, timp de 15 ani, iar din 1990 a fost redeschis ca muzeu.
Conform Memorandumului de înţelegere semnat între reprezentanţii Casei Regale a României şi cei ai Ministerului Culturii, la 1 martie 2007, imobilele Peleş şi Pelişor au fost retrocedate Familiei Regale române, iar patrimoniul mobil face parte din patrimoniul naţional şi nu au facut obiectul retrocedării. Familia Regală a închiriat statului cele două imobile care funcţionează ca muzee, administrate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, până la 2 februarie 2014. In prezent se asteapta noi negocieri in vederea extinderii perioadei de inchiriere.

Colecţia regală de pictură este creaţia exclusivă a primului suveran al României. Constituită între anii 1879-1899 prin achiziţia a 214 tablouri, în majoritatea lor covârşitoare, capodopere din colecţia Felix Bamberg, galeria de tablouri devenea proprietate perpetuă a Coroanei României. Destinată să decoreze reşedinţa de vară, ea este completată de-alungul anilor cu copii executate la cererea Regelui Carol I. Spre deosebire de majoritatea originalelor, după inventarul din anului 1948, copiile au rămas la Sinaia şi fac obiectul acestei expoziţii.
Colecţia de cópii comandate de Carol I se poate împărţi în două categorii: copiile după marii maeştri, având ca tematică, portrete de personalităţi istorice (aristrocraţi, guvernatori, împăraţi etc.),  scene religioase, compoziţii bataiste, scene de gen,  peisaje etc. şi Galeria de strămoşi ai regelui reprezentată prin cópii după lucrări originale păstrate în castelul familial de la Sigmaringen, în afara câtorva excepţii (portretele semnate de Gustav Klimt şi Franz Matsch). La comanda regelui s-au realizat în intervalul 1880-1910, peste 100 de cópii după lucrări celebre, repere ale istoriei artei şi picturii din şcolile veneţiană, flamandă, germană, franceză, conservate în câteva dintre cele mai importante muzee ale Europei, bine cunoscute de Carol I: Alte Pinakothek, München; Nationalgalerie, Berlin; Gemäldegalerie, Dresda; Staatliche Gemäldegalerie Kassel; Castelul Sigmaringen; Kunsthistorisches Museum, Viena; Schlossmuseum, Gotha; Gallerie Schloss Schleissheim; Galerie Liechstenstein, Viena ; Galleria Borghese, Roma ; Galleria dell’Accademia, Veneţia ; Koninklijk Museum vor Schone Kunste Antwerpen; Musée du Louvre.
Fenomenul copiei poate fi înţeles din perspectivă contemporană ca un demers de tip istorist, în care fascinaţia trecutului îşi spune cuvântul. În lipsa originalelor celebre, copiile după mari maeştri erau destinate să imprime reşedinţei regale un caracter fastuos şi să contribuie la educaţia estetică într-o epocă în care nu exista încă reproducerea color. Operată de Carol I, selecţia operelor ce urmau a fi copiate reflecta, în mod evident, preferinţele Regelui pentru subiecte religioase. Instrument educativ, cu valenţe de decorare a interioarelor castelului, copia capătă aici şi o valoare documentară, atestând  o foate bună cunoaştere din partea comanditarului, a istoriei picturii europene  prezentă în  marile muzee.
Comenzile au fost adresate de rege atât unor artişti străini (germani cu precădere, austrieci, francezi, un grec, un italian), cât şi unor bursieri români precum Ottilia Michail-Oteteleşanu (1887-1974) sau Gheorghe Bălănescu (sec.XIX-XX) ş.a. Cele mai frecvente nume de copişti sunt:  Gustav Bregenzer (1854-1918), pictorul de curte de la Sigmaringen, Eugen Ritter Gotha (1853-1922), Eduard Haaga (sec. XIX), Ernst Hausmann (1845-1908), Paul Schad (1862 – 1916),  Bertha Sich (sec. XIX), Maximilian von Schneidt (1858-1937), Loni von Schneidt (sec. XIX), Laetizia von Witzleben (sec. XIX); Gustav Klimt (1862-1918), Ernst Klimt (1864-1894), Franz Matsch (1861-1942); Charles Félu (1850-1905), V. Grève (sec. XIX ); Paul Rhodokanakis (sec. XIX ); Domenico Barezzi (sec. XIX).

The royal painting collection is the exclusive creation of the first Romanian sovereign. Established between 1879-1899 by the  acquisition of 214 paintings,  in overwhelming majority masterpieces from the Felix Bamberg collection, the Gallery of paintings became the perpetual Crown property. Designed to decorate the summer residence, it was filled over the years with copies made at the request of King Charles Ist. After 1948, unlike most originals, the inventory copies remained in Sinaia and make the subject of this exhibition.
The collection of copies ordered by Carol I could be dispatched into two categories. On the one hand, there are the copies after great masters, having as theme portraits of historic personalities (aristocrats, governors, emperors etc.), religious scenes, battle compositions, family scenes, landscapes etc. On the other hand, there is Ahnengalerie (the king’s ancestors gallery) represented by copies after original works kept in the family castle at Singmaringen, except for some works (the portraits signed by Gustav Klimt and Franz Matsch).
Between 1880 and 1910, at the king’s order, about 100 copies were made (according to our identification) after famous works. They are references of the history of art and painting of the Venetian, Flemish, German and French schools preserved in some of the most important museums in Europe. King Carol I was well acquainted with most of them such as: Alte Pinakothek, Munich; Nationalgalerie, Berlin; Gemäldegalerie, Dresden; Staatliche Gemäldegalerie Kassel; Sigmaringen Castle; Kunsthistorisches Museum, Vienna; Schlossmuseum, Gotha; Gallerie Schloss Schleissheim; Galerie Liechstenstein, Vienna; Galleria Borghese, Rome; Galleria dell’Accademia, Venice; Koninklijk Museum vor Schone Kunste Antwerp;  Musée du Louvre.
The phenomenon of copying might be understood, from the contemporary perspective, as an approach of historian type where the fascination for the past was obvious. In the absence of the famous originals, the copies after the great masters were destined to imprint the royal residence with a sumptuous characteristic and to contribute to the aesthetical education in an epoch when the colourful copy had not yet been invented. Managed by the king, the choice of works to be copied evidently reflected the king’s preference for religious subjects. Educational instrument, aiming at decorating the interior of the castle, the copy got a documentary value too. It certified the collector’s profound knowledge of the European history of the paintings exhibited in the great museums.
The orders we identified were addressed by the king to both some foreign artists (mostly German, Austrian, French, a Greek, an Italian) and some Romanian scholars such as Ottilia Michail – Otetelesanu (1887–1974) or Gheorghe Balanescu (19th–20th c.) and others. The names of the painters who made the copies for Carol I have not been evoked under this quality yet. We may mostly find them in the dictionaries Bénézit and Thieme-Becher: Gustav Bregenzer (1854–1918), the painter of the Singmaringen court, Eugen Ritter Gotha (1853 – 1922), Eduard Haaga (19th c.), Ernst Hausmann (1845 – 1908), Paul Schad (1862 – 1916), Bertha Sich (19th c.), Maximilian von Schneidt (1858-1937), Leni von Schneidt (XIXth c.), Laetizia von Witzleben (19th c.); Gustav Klimt (1862-1918), Ernst Klimt (1864-1894), Franz Matsch (1861-1942); Charles Félu (1850-1905), V.Grève (19th c.), Paul Rodokanaki (19th c. ), D. Barezzi (19th c.).