Cuvânt de întâmpinare al albumului  „Marius Cilievici”  (text de Ion Lazăr, editor Victor Ion Papa, ed. Kondyli, București 2014, fotografii de Radu Andrei Lazăr, sponsor dr. Alexandru Mihai Popovici, U.S.A., tipărit la „Monitorul Oficial”, ediție bilingvă română-engleză, 160 pag., 100 planșe color, texte inedite – aparat critic, evocări ale colegilor și elevilor)

Asistăm astăzi cu încântare la apariția unui album de artă de excepție – prin calitatea editării dar și prin unicitatea operei picturale a lui Marius Cilievici, album intitulat inițial „Cilievici – autorul și audiența”, editorul optând pentru un titlu mai simplu, chiar dacă este coincident cu cel precedent, editat prin eforturile sorei artistului Maria Cilievici, machetat de pictorul Horea Cucerzan.
Textul reia parțial introspecția în universul picturii artistului semnat de Ion Lazăr, ed. KartaGraphic, Ploiești 2012, tipărit prin amabilitatea d-lui Victor Adam (115 pag., 28 reproduceri alb-negru, 2 planșe color).
Dar cine a fost Marius Cilievici (1930-2001) și de ce suscită un asemenea interes și o atare fascinație, cu precădere celor ce l-au cunoscut ca om, ca pictor sau ca profesor?  Ei bine, este cazul unui artist vizual cu totul aparte în istoria picturii românești și cu siguranță și a celei universale. Pentru cei ce l-au știut, Cilievici era un monument viu de competență și autoritate artistică și profesorală. Astăzi este din ce în ce mai mult „colecționat”. Opera sa nu este de mare întindere, iar asta nu din cauză că lucrul său la șevalet n-ar fi fost destul de susținut ci datorită metodelor lui de lucru: revenirile peste o aceeași lucrare se adunau în asemenea măsură încât suprafața tabloului se cizela continuu, nereușind parcă niciodată să-și satisfacă exigențele unei conștiințe și responsabilități artistice de o fermitate rar întâlnite.
Ca profesor la clasa de Pictură a I.A.P. „N. Grigorescu” a știut să modeleze nu numai artiști aflați la început de drum ci și caractere, prin probitatea învățăturii. Lecțiile lui expunând o temă de lucru sau corecturile de la finalul studiului se constituiau  în autentice și folositoare pe termen nelimitat precepte. Urmele lăsate de maestru în Școala Superioară de Arte au fost poate dintre cele mai adânci și valoroase ale perioadei în care a funcționat, chiar dacă nu neapărat toți studenții avuți i-au urmat îndemnurile, ceea ce oricum nu era un lucru la îndemâna oricui. Am avut colegi din alte serii care-mi spuneau că abia după câteva decenii au început să întrezărească greutatea vorbelor spuse de Cilievici la clasă…
Dar să lăsăm privitorilor și auditoriului supriza reîntâlnirii cu o pagină memorabilă a plasticii comtemporane. Fericiții viitori posesori ai acestui album vor putea fi siguri că au achiziționat un catalog complet, demn de alte minunate biografii artistice ale editurilor cu renume internațional.
Ion Lazăr, iunie 2014