“Am vândut mai mult decât colegul meu Van Gogh, am călătorit cât toți artiștii Renașterii la un loc, am trăit mai mult decât Bruegel cel Bătrân.” Aceasta este in nuce viziunea – voit autoironica – a lui Victor Ciobanu asupra sieși, la cei 74 de ani împliniți. Cât privește filosofia asupra artei, plasticianul rămâne și azi, ca de când se știe, adeptul muncii susținute. “Munca e mai importantă decât talentul” am auzit nu odată din gura acestui om care a traversat anii de formare artistică desenând câte 10 ore zi de zi. Vine la atelier cel târziu la ora 8 dimineața și, după rețete numai de el știute, transformă cartoanele albe în lumi postmoderniste țâșnite din mintea și mâinile sale. Baleiază de la teme figurative la rețele neuronale din sfera abstractului cu lejeritatea celui care face ce vrea și nu se teme să iasă din confortul tehnicilor bine stăpânite pentru a descoperi noi modalități de expresie artistică. Vioiciunea trupului și a minții, tenacitatea și curiozitatea specifice mai degrabă unui adolescent, îl fac pe Victor Ciobanu unul dintre ce mai “vii” artiști plastici pe care îi cunosc.  O vizită recentă în atelierul său mi-a reîmprospătat convingerea ca mă aflam în vecinatatea unei opere care merită mai multă recunoaștere în gălăgioasa și aglomerata piață expozițională de la noi. De menționat că Victor Ciobanu trăiește o jumătate de an, an de an, în California, și că acolo mai multe asociații profesionale i-au recunoscut originalitatea și i-au premiat lucrările.

(text/photo by Mihai Constantin)