Pictorul Iacob Lazăr

Acest articol se cere explicat. De ce găzduiește Artindex un astfel de strigăt disperat? Pentru că în acest caz sunt implicați doi artiști plastici – Lazăr, tată și fiu – și pentru că se întâmplă să fi cunoscut personal toate personajele acestui triunghi litigios. Pe Ștefan Minovici l-am cunoscut la Washington și l-am reîntâlnit apoi de câteva ori la New York și București. Nu știu substanța acestei reclamate înșelătorii dar nici nu pot imagina vreun motiv pentru care niște oameni ca Iacob si Ion Lazăr s-ar lansa vreodată într-un denunț calomnios.

De altfel, imediat dupa ce, in iunie 2014, Ion Lazăr m-a rugat să public textul pe care îl veți citi mai jos, am incercat să mediez conflictul redeschizând un dialog între părți și am amânat publicarea. Primele tentative s-au soldat cu tergiversări repetate din partea „americană” până când Ion Lazăr a părăsit iremediabil discuția. A murit pe 23 august 2014.

Iacob Lazăr a rămas astfel și mai singur și mai neajutorat. La o întâlnire recentă – cu speranțe pâlpâinde că și-ar mai putea vedea vreodată recuperat prejudiciul – m-a rugat să fac totuși cunoscut cazul său, așa cum l-a scris Ion înainte de moarte.

Mai menționez că voi publica – în măsura în care îmi va parveni – și o replică din partea dlui. Ștefan Minovici.

(Mihai Constantin)

Alte amăgiri amare îndreptate împotriva buneicredințe a artiștilor

de Ion Lazăr

„…Că furnica de-i furnică,/ la trup mare, la cap mică,/ și la mijloc subțirică/ de umblă pe sub pământ/ tot se ține de cuvânt//  Dar noi oameni botezați/ de cuvânt suntem lăsați…”
(Autor necunoscut, melodie celebră a Mariei Tănase – „Cine iubește și lasă”)

Pictorul Iacob Lazăr, astăzi octogenar, și-a consolidat pas cu pas, începând încă de pe băncile facultății, un bun și solid renume atât profesional cât și moral. Ca și-n multe alte cazuri, rămas singur în urma pierderii soției – apreciata artistă Rodica Lazăr, a devenit mai vulnerabil în ce privește atenția acordată problemelor financiare. Într-un astfel de moment a ajuns să fie pur și simplu ademenit și înșelat de către – culmea! un domn aparent respectabil pe care îl cunoștea de mic copil, odată ce crescuse peste drum de casa lui. Acesta aparținea familiei Minovici, descendent deci din pleiada aromânilor care au dat culturii și științei române nume cu o frumoasă și valoroasă rezonanță (vezi Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” sau Muzeul de Artă Populară „Nicolae Minovici” de la „șosea”, ambele datând din perioada interbelică).

Între timp, actuala familie s-a stabilit la New York, iar fratele mai mic, Ștefan Minovici, azi în vârstă de 56 de ani, a derulat cu succes o serie de afaceri prin schimburi comerciale farmaceutice cu țara de origine, fiind și un activ membru al comunității românilor în SUA. Strecurat insidios în grațiile familiei regale rezidentă în Elveția, punând pirostriile unei asociații filantropice și umanitare în scopul susținerii cauzelor române (Mic & Associates) și editând un ziar al acestora aflați pe teritoriul Americii de Nord, el a avut grijă să-și creeze o imagine publică extrem de favorabilă.

Cine însă a ajuns să cunoască mai bine, și fără prea mare efort, dedesubturile reale ale activităților sale, și-a putut de seama că la baza lor stă un om cu simț afaceristic alunecos,   și susceptibil de tranzacții oneroase din toate punctele de vedere; altfel spus – un ambalaj lustruit care adăpstește un cacacter îndoielnic, adevărata lui vocație rămânând strict pecuniară. De altfel foarte convingător în discurs, aflat în spatele unor calcule bine și la timp efectuate.
Din păcate am ajuns în posesia unor informații care demonstrează pe viu cele afirmate: profitând de cunoștința pictorului și totodată de bunăvoința lui, a reușit să surprindă momentul ideal pentru a „împrumuta” o sumă considerabilă de bani în cash. Artistul era atunci singur și a fost impresionat de bunele inteții ale tânărului, acceptând împrumutul fără ezitare, cu promisiunea solemnă de a-i fi returnați – dacă nu mâine, cu siguranță poimâne, apoi personajul urma să plece din nou din țară. Ceea ce a urmat e deja lesne de imaginat: individul a mulțumit mieros, iar de a doua zi și-a schimbat numărul de telefon și adresa de e-mail, „a doua zi” transformându-se în deja, la ora actuală, peste 5 ani de zile.

Derutat la început, îndoielile unei atari „afaceri” au încolțit în scurtă vreme pentru păgubit. El a fost sfătuit să nu pună la suflet cele petrecute – mai mult pentru liniștea personală decât pentru altceva, spre a-și putea continua lucrul… Mai târziu a consultat un avocat care i-a spus, de bună seamă, că nu există nici un fel de probe pentru a intenta vreun proces în scopul recuperării prejudiciului, rezultat al unei manevre de mare succes, asemeni tuturor celor derulate de îndrăgitul patriot, concetățeanul care ne-a făcut mândri că suntem români… Singurul aspect pozitiv a rămas faptul că, spre lauda artistului, deși a aflat cu surprindere că istoria se repetase și cu alte ocazii cu alți păgubiți, chiar dacă în proprții diferite, pictorul nostru a reușit în final să uite aventura și se se reîntoarcă la fidelele sale unelte de lucru, cele care nu l-au trădat niciodată, iar asta pentru că nici el nu le-a trădat pe ele…             (I. L., 28.06.2014)

Ștefan Minovoci

De pe pagina fundației conduse de Ștefan Minovici:

„Mesajul anual al lui Stefan Minovici

Într-o lume care a devenit mai militantă și mai dependentă de tehnologie, consumată de economia de piață și de supraviețuirea celui mai puternic, părem a fi pierdut cea mai importantă și esențială calitate – umanitatea noastră. De la medicină la cuceriri spațiale, de la industrie la agricultură, noi, oamenii secolului al XXI-lea, părem a fi preocupați de orice, mai puțin de a-l ajuta pe aproapele nostru.

Când membrii familiei Minovici și-au mutat turmele de oi din Macedonia sârbescă în Banat, la 1807, ei au pătruns în România cu frica lui Dumnezeu și cu un curaj local atipic, aducând cu ei adevarate valori de familie și dragoste față de oameni și natură. Încă de atunci, țelul lor era acela de a-și ajuta familia, prietenii și vecinii, iar mai tarziu întreaga țară.”

Notă: Dl. Ștefan Minovoci a trimis – ca urmare a acestui articol – un email prin care își recunoaște datoria, lansează (din nou) promisiuni de returnare și cere (din nou) amânare la plată. Dl. Iacob Lazăr a dat însă liber la difuzare materialului. Vom reveni cu informații despre evoluția cazului. (MC)