Într-un cadru anost de spațiu industrial, printre baloți de ambalaje de carton și înconjurat de un lipicios miros de plastic ars, pe platforma Faur, am vizitat o expoziție de artă vizuală. Există în lume oameni care au șanse mai mari la fericire dacă își cultivă fibra creativă. ”Terapia prin artă” nu ar trebui să fie un resort medical ci un debușeu curent în viețile noastre. O introspecție ar trebui să ne dea fiecaruia răspuns la întrebarea: ”Când te-ai jucat ultima dată?” Am fi probabil mai sănătoși la cap și cu inima mai ușoară. Este unul dintre miraculoasele cazuri în care te îmbogățești cu cât dai mai mult.

În categoria celor care au găsit în cultivarea creativității un pripon existențial se înscrie si italianul Ivano Pace. Este vărul patronului care operează hala de pe platforma Faur în care ne aflăm. A ajuns în România purtat de valurile vieții tocmai din laguna venețiană de unde se trage. Am putea presupune – și poate am greși, poate nu – că poartă cu sine harta destinului prin tatuajele extinse cu care este acoperit. În Italia a studiat muzică, a făcut fotografie, a făcut colaj, a pictat. Amestecat, inconsecvent. La noi a găsit ceea ce căuta probabil. O slujbă sigură și nu foarte solicitantă și o distanță față de anii dați deja la spate. Iar pe niște paleți industriali din lemn și-a reluat joaca cu culoarea. Ca orice pictor neinstruit, ar fi avut la dispoziție două direcții: un figurativ naivo-stângaci sau un expresionism abstract. A ales a doua variantă iar rezultatul este la aprecierea fiecaruia dintre voi în imaginile de mai jos. De remarcat este fără îndoială atitudinea lui Ivano: o fugă din lume și conștientizarea unei funcții de asanare sufletească pe care i-o aduc orele petrecute pictând. Așa cum spune chiar el arătând spre un panou de culoare: ”Frumos, urât, l-a făcut Ivano Pace”.

Text și fotografii de Mihai Constantin