Dervent, chipuri şi ipostaze ale credinţei

text de Marina Roman

foto: Manastirea Dervent

Între mare şi cer, silueta unui călugăr în rugăciune. O siluetă conturată cu fir alb strălucitor, de parcă lumina ar începe să mănânce, binecuvântat, din trupul de ascet: Meditaţie este una dintre lucrările monahului Efrem Bandarica – între primii  partcipanţi la Tabăra Internaţională de Creaţie „Dunărea şi Dobrogea Creştină” şi pentru că aici, în mănăstirea Dervent, el este acasă. Această cea de a X-a ediţie, desfăşurată în perioda 13-23 iulie 2015, a reunit 22 de artişti din România şi din Republica Moldova, ale căror lucrări de pictură grafică şi scuptură  se vor adăuga unui patrimoniu artistic impresionant. Iniţiatorul acestui amplu şi consecvent proiect este P.C. Pr. Stareţ Arhimandrit Andrei Tudor care îl şi coordonează împreună cu criticul de artă Alice Dinculescu.
Un vad de trecere spre lumea valorilor fundamentale. O comunitate care îşi asumă cu bucurie să dăruiască. Un proiect care îşi probează, şi acum sau… mai ales acum, după zece ani, valabilitatea. Un loc binecuvântat de Dumnezeu: Dobrogea. Creştină dintru început, prin prezenţa Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat. În comuna Lipniţa, la nici 20 de kilometri de Ostrov se ridică Mănăstirea Dervent. Pentru că în limba turcă, tocmai asta înseamnă „dervent” – vad de trecere sau trecătoare. Iar numele i se trage de la Cetatea Dervent, căzută acum aproape 1000 de ani sub pecenegi şi distrusă în aceeaşi perioadă în care i-au împărtăşit soarta şi Dinogetia, Capidava sau Sucidava.
O altă lucrare a părintelui Efrem se intitulează Crucile de leac. Care au, şi ele, o poveste născută din jertfă. Jertfa unui preot şi a trei fecioare, veniţi în cetatea de la Dunăre să-l mărturisească pe Hristos. Prinşi de prigonitori şi nevrând să se lepede de El, cei patru au fost condamnaţi la moarte. Trupurile care au suferit martirajul au fost tăiate în bucăţi, arse şi aruncate în apa fluviului. Pe locul martiriului, spune tradiţia, au crescut din pământ patru cruci. Ele au însuşiri tămăduitoare şi sunt făcătoare de minuni. Asemenea părintelui Efrem, şi ceilalţi artişti şi-au asumat discursul ziditor, susţinut cu meşteşug şi talent incontestabil. Pentru că Alice Dinculescu, profesor experimentat şi critic sever, veghează, dintru început, la reuşita de fiecare an a acestui ambiţios proiect: „Am purces, împreună cu părintele stareţ Andrei, la acest drum… iniţiatic pentru ariştii vizuali, fără preconcepţii sau certitudini la adresa sau longevitatea proiectului. Analiza noastră teoretică asupra posibilităţilor a condus către relevarea unor aspecte atipice, proprii şi extrem de diferite a celor două bresle, monahală şi artistică, rezultatul definind însă valabilitatea proiectului cultural. Numărul artiştilor participanţi, naţionalitatea acestora, specialitatea sau vârsta au stat la baza organizării structurale a fiecărei ediţii, astfel încât lucrările existente au capacitatea de a oferi atmosfera Derventului, aşa cum a fost ea filtrată prin ochii şi mintea unor creatori de pretutindeni, spaţiul balcanic alăturat Europei, Israel, Turcia, SUA sau Japonia deopotrivă. Conjuncţia devine astfel comunicare reintegrată într-un loc cunoscut tradiţiei noastre strămoşeşti, mănăstirile ortodoxe creatoare de cultură, păstrătoare de credinţă creştină, liant solid al conştiinţei şi identităţii neamului.”
Diversitatea lucrărilor prezente în expoziţia vernisată la încheierea taberei, în prezenţa I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, se înscrie firesc în spaţiul sacru al noii biserici a cărei construcţie a început chiar cu zece ani în urmă. Şi, cum nimic nu este întâmplător, cel care a proiectat edificiul – gândit de părintele stareţ Andrei ca un centru eclezial şi cultural –, arhitectul Dan Corneliu, a avut, cu prilejul vernisajului, şi bucuria lansării albumului său intitulat Constanţa anilor 1980. Este o restituire a oraşului, prin aproape 150 de desene în peniţă. Restituire-reconstituire nu doar spectaculoasă, ci şi emoţionantă.
Elena Martinov (Zidiri), Tatiana Novac (Clopotniţa), Eusebio Spînu (Nocturnă la Dervent), sora Nicoleta Drăgan (Hramuri la Dervent) sau Gelu Costea (Aghiasmatar şi Izvorul) sunt doar câteva nume ale pictorilor care atrag atenţia pelerinului întâmplat, cum spuneam, neîntâmplător în această vreme la Mănăstirea Dervent. Iar lor li se adaugă cele ale sculptorilor Daniel Divrician şi Gheorghe Mureşan, prezenţi la această ediţie aniversară.
Acum, la aniversară, s-ar cădea spusă şi povestea de taină a sculptorului Aurelian Bolea. Care a participat, în 2007, la Tabăra Internaţională de Creaţie „Dunărea şi Dobrogea Creştină”… Patru ani mai târziu, reputatul artist devenea, aici, la Mănăstirea Dervent, călugărul Antipa. Continuă să lucreze şi împodobeşte locul cu chipuri şi ipostze ale credinţei adevărate.