Gheorghe Coman, Constantin Tanislav, Cornelia Victoria Dedu, Minu Movilă, Marinella Dumitrescu, Florica Ionescu, Dumitru Macovei, Mihai Coțovanu, Victor Dima sunt participanții la cea de a patra ediție a taberei „Măldărești, plein-air”, desfășurată în intervalul 9-19 octombrie 2017, în exoticul ținut vâlcean. Întâlnirea a evidențiat diferențele majore dintre stilurile artiștilor în fața acelorași motive picturale și elementele de originalitate, definind viziunea fiecărui plastician. Atmosfera de toamnă târzie a scos la iveală numeroase aspecte ale frumuseții locurilor, unde predomină dinamica formelor din natură reevaluate de pictori în ipostazieri inedite. Impresiile culese din sonoritatea și reverberația ambientului au completat admirabil lucrările în care au fost etalate elemente ale complexului istoric, dar și împrejurimile au fost cele care au oferit ochiului avizat al plasticienilor, numeroase momente de admirație, finalizate în transpuneri individuale. Relația dintre formă și conținut este una organică în pictura lui Gheorghe Coman. Natura imuabilă a lucrurilor văzute este redată de Gheorghe Coman cu forță și spontaneitate, evidențiind chintesența potecilor, a lăcașelor de cult, a anotimpului, transmisă cu un suflu de melancolie pânzelor, organizate după criterii compoziționale, dar cu mare libertate de expresie, venită din simțămintele implicite față de motivul pictural. Păstrându-și opțiunile stilistice determinate de pământuri, ca orientare cromatică, și interpretări ale realului, stilizări ale formei concrete, care vorbesc despre amprenta talentului său, pictorul suprapune sensul elementelor figurative peste un decor format din pete sintetice de culoare, reflectând structuri perceptive ochiului nostru, care păstrează în plan senzorial aerul specific ambianței măldărăștene. „Colț de atelier”, „Biserica Nouă din Măldărești II”, „Drum spre schit”, „Biserica Veche din Măldărești”, „Jocul luminii”, „Meri seculari”, „Foișor cu mușcate”, „Curte interioară la Măldărești”, „Biserica Nouă din Măldărești III”, „Cula Greceanu”, „Pe Luncăvăț”, „Toamnă la conac” sunt o parte dintre lucrările create aici, în circumstanțele unor particularități peisagistice, transformate de Gheorghe Coman în ample descrieri expresive ale unor repere istorice ale locului, redefinite prin prisma viziunii sale. Constantin Tanislav are o altă perspectivă asupra concretului. Acesta se conformează pasajelor experimentale, de noi descoperiri în ceea ce privește forma de ansamblu, dar și în cea care relevă detaliul. Cu toate că este un artist figurativ, la Măldărești a căutat și a găsit o codificare mentală a unor elemente preluate din mediul imediat și numite„ Simbiosis”, „Arhaic I”, „Izvor”, „Arhaic II”. În lucrarea „Simbiosis”, Constantin Tanislav a virtualizat imaginea unui trovant aflat în curtea interioară a complexului istoric, contemporaneizându-l printr-o îngemănare de forme și evocând, prin intermediul lui, tema iubirii și a metamorfozelor din care rezultă energia pozitivă a spiritului liber.

Utilizând tangențial simbolul creștin al peștelui, într-o abordare aflată la limita abstractului, apoi tema apei, implicând elementul izvorului de la ieșirea din localitate, pictorul folosește și figuri geometrice inducând trimiteri vizuale spre creștinism, redate prin intermediul casetei și a ideii de trinitate. Trecerea timpului este prezentă într-un peisaj cu perspectivă măldărășteană, reprezentând o moară, element industrial al zonei, având o cromatică incitantă pentru artistul care speculează tonurile de albastru conduse spre griuri, iar nuanțele de ocru în accente de sfumato, diluând conturele în efectele de atmosferă. „Izvorul” , cu șuvoiul de apă, vița de vie, cunosc tehnic o abordare mai impresionistă, plasticizată spre nonfigurativ, pictorul neavând în vedere narațiunea din spatele imaginii, ci dorința de a descoperi mereu altceva, povestea rămânând la latitudinea privitorului. Renunțând la conturul precis al formei, Victoria Cornelia Dedu pornește de la forma figurativă, pe alocuri neindividualizată, având în vedere că subiectul plastic și impresia se află în atenția artistei, care a urmărit particularitățile peisajului, arhitecturii și motivelor creștine ale zonei. Ajutată de lumina seducătoare de octombrie, recuzita structurilor vizuale selectate, bazată pe soliditatea și sugestivitatea formelor, a fost expresiv pusă în evidență. „Asfințit”, „Biserica Sfântul Nicolae a căpitanului”, „Măldărești”, „Bucuria troițelor”, „Cad Frunzele”, „Drumul Fericirii”, sunt compoziții inspirate de pitorescul locurilor inedite, invocate în diferite posturi caracterologice de sugestivitate, implicate geografic, dar și estetic, prin referințe legate de aplicarea culorii, de impactul simbolic al formei stilizate, din a cărei atenție nu lipsesc obiceiurile zonei. Demersul său plastic definit de potențele plastice ale culorii, organizate pe planurile arhitecturilor sau ale vegetației, prin surprinzătoare suprapuneri și alăturări de nuanțe contrastante și luminoase, puternic impactând privirea noastră, dobândesc prețiozități structurale și optice prin așezarea lor cu instrumente alternative de lucru. Cornelia Victoria Dedu redescrie misterele conținute în amănuntele naturii, transformându-le într-un comentariu al materiei cromatice vibrante, ce reliefează puterea benefică a eclerajelor.

Gamele de complementare, care se pliază prin frumoasele lor efectele picturii în aer liber, susțin o exprimare apropiată ludicului și sonorităților depline ale culorii. Marinella Dumitrescu stilizează din lumea vegetalului acele structuri fitomorfe, ce pot defini perioada sa abstractă pe care o străbate în acest moment și care îi este benefică din punct de vedere estetic. Suprafața de mai mari dimensiuni fiind potrivită exprimării sale, artista o tratează în tonalități de albastru, oranj, alb, cu accente de galben și roșu, devenite centre de interes, pe care le-a transformat în metamorfoze imagistice, apărute în urma unui transfer de informație vizuală din exterior spre stările emoționale ale pictoriței. Afinitatea cu natura și intuiția de care dă dovadă în ceea ce privește rezultatul interpretărilor foarte expresive, descifrează în lucrările Marinellei Dumitrescu sensurile sensibilității sale aflate în osmoză cu universul exterior ei. Contextul în care au părut lucrările „Octombrie însorit”, „Cula Ghica”, „Seară în octombrie”, „Biserica Sfântul Nicolae din Măldărești”, „Zi de octombrie” a fost unul benefic pentru Florica Ionescu. Aceasta a apelat la diluțiile rafinate ale griurilor luminate de razele soarelui de toamnă, în compoziții complexe, cu perspective și planuri apropiate, într-un joc structural al imaginii, argumentând sensibilitatea de care dă dovadă în receptarea energiile pozitive ale teluricului. Trecând delicat de la un pasaj cromatic la altul, completând registrul verticalelor venit de la arbori și arhitecturi cu orizontalitatea vegetației, a reușit să îmbine liniștea cu ușoara adiere a vântului și partea diurnă să o descompună în dimineți, amieze și înserări. Motivându-și dorința de exprimare prin implicarea atmosferei, Florica Ionescu realizează un eseu asupra rolului simbolic al naturii în reprezentarea plastică. Substituind prin mijloacele picturii realitatea, Florica Ionescu se lasă copleșită de fascinantele traiectorii ale naturii, pe care le descoperă și le mărturisește într-un mod personal.

Minu Movilă caută întotdeauna o cromatică diferită, astfel încât să nu se repete, gamele variate și compozițiile inedite punând în evidență o pictură solară, pliată pe temele consacrate ale artei. Comentând amănuntul, dar și ansamblul, pictorul dezbate cu ajutorul preceptelor structurale ale bidimensionalului, unghiuri, perspective, planuri, iscodind în jurnalul misterios al concretului și găsind soluții și laitmotivuri în care atât fragmentul imagistic să se releve, narând termeni vizuali, dar și experiența și sensibilitatea artistului să lase loc intervențiilor estetice. Minu Movilă rămâne un romantic în care statornicește implicarea directă a sufletului creator, fapt lizibil mai ales în modulările cromaticii, care se pliază pe termeni tehnici și stilistici, potențați în variantele potrivite. Apartenența sa la istoria tematică a artei moderne nu îl împiedică să imprime aspecte originale demersului său, enunțând sintagme ce expresivizează conținutul plastic al tablourilor așezate pe simeze. Elaborându-și lucrările cu atenția acordată detaliului arhitecturii de la fața locului, artistul îi acordă și peisajului aceeași importanță, alăturarea de structuri și planuri, în care unghiurile argumentează în echilibrarea lor un joc optic de suprafețe, parafrazează gândurile, sentimentele, trăirile sale implicate în fața motivului pictural.
Sub impulsul imperativelor dictate de spiritul locului, la Dumitru Macovei predomină un câmp de volume și proporții arhitectonice, creând o viziune spațială a motivului. Înmagazinând esența estetică a subiectului aflat în fața sa, artistul se folosește de elementele figurative selectate utilizate astfel încât să fie percepute uneori ca niște volume ce vin spre noi, datorită materiei cromatice substanțiale și picturalității impusă de pensulație și cuțit. „Cula Greceanu”, „Curtea conacului”, „Curtea interioară Măldărești I”, „Curtea interioară Măldărești II”, „Curtea interioară Măldărești III”, „Curtea interioară Măldărești IV”, „Biserica veche de la Măldărești”, „Biserica căpitanului Măldărescu”, „Biserica Sfântul Nicolae” sunt conținătoarele unei anumite afectivități de care Dumitru Macovei a dat dovadă în momentul selectării formulelor de reprezentare. Lumina, cu senzualitatea ei debordantă, cu nuanțele și contrastele ei reci, denotând somptuozitate, dezvăluie claritate și efecte de structuri minerale, judecând după modul de aplicare al pastei. Creând o ușoară iluzie a tridimensionalului datorită motivului de inspirație al arhaicei arhitecturii istorice, Dumitru Macovei concentrează sinteze estetice în componentele dinamice ale lucrărilor, amintind vechea tradiție interbelică. Mult mai tehnic de această dată față de alte experiențe peisagistice, Mihai Coțovanu nu neglijează lirismul cromatic supus incidenței luminii. Unitatea de ansamblu a celor două tablouri expuse, impresionează prin valorile cromatice, prin particularitatea de spirit și echilibru al unor cadre compoziționale filtrate dintr-un mediu paradisiac. Mihai Coțovanu repetă experiențele în aer liber de care este atașat ca entitate artistică. Acesta percepe conștient manifestările spectrului solar în diferite momente ale zilei și modul cum acesta creează ecleraje pe „Cula Greceanu” și în jurul „Fântânii”. Variabilele nuanțelor se desfășoară în spațiul reprezentat, implicând figurativul specific pictorului. Ambianța climaterică este surprinsă în valori expresive, iar abilitatea lui Mihai Coțovanu de a compune spații și planuri, astfel încât realitatea să se releve în dimensiunea ei recognoscibilă, manifestă afinități cu poezia locurilor, prin recursul la subiectul evocat.

Victor Dima, în aceeași notă de inspirație figurativă, redefinește detalii peisagistice, interpretând în notele preceptelor moderne ale picturii anumite cadre specifice: „Livadă la Măldărești”, „Gospodărie Rurală”, „Peisaj vrâncean”. În aceste lucrări, senzațiile optice se structurează pe pânză în mod coerent, construind armonii și acorduri delicate de tonuri, ce lasă la vedere mediul înconjurător, perceput într – o configurație conformă criteriilor compoziționale. Victor Dima denunță temporar în pânzele sale farmecul discret al peisajului de octombrie, aducând în fața privitorului poezia eviscerată din ambiguitatea eterului, precizând, în același timp, virtuțile infinite ale nuanțelor transformate în funcție de starea sa. Existența vegetalului și a arhitecturii de la Măldărești i-a dat ocazia artistului să își completeze creația cu indicii vizuale dintr-o zonă geografică pitorească.
Ana Amelia Dincă,
critic de artă