LEVCOVICI, Gheorghe – pictor (n. 14 martie 1909, Tighina – Bender, Basarabia m. 26 martie 1984, Galaţi). A absolvit Academia de Arte Frumoase din Iaşi. În 1945 s-a stabilit împreună cu familia în Galaţi. A funcţionat ca profesor de desen la Liceul „Vasile Alecsandri”, Seminarul teologic, Liceul Nr. 5, Liceul Sportiv şi în alte unităţi de învăţământ preuniversitar. În paralel cu activitatea desfăşurată la catedră, se dedică picturii, numărându-se printre artiştii care alături de pictorul Nicolae Mantu, începând cu anul 1948, au pus bazele mişcării plastice din Galaţi, organizând anual expoziţii de grup. Într-un articol publicat în ziarul „Dezrobirea” solicita autorităţilor administraţiei locale concursul pentru fondarea unui Salon de artă plastică şi a Pinacotecii oraşului. În 1951a luat fiinţă Cenaclul Galaţi al Uniunii Artiştilor Plastici, fiind primul preşedinte al acestuia. A participat cu lucrări la expoziţiile organizate pe plan local, în alte oraşe, ca şi la manifestările interregionale şi naţionale.
Gheorghe Levcovici a practicat pictura în ulei, desenul în creion şi în cărbune, monotipul. Câteva desene ale lui le-am întâlnit și în unele publicații ale vremii: „Martie 1907. Se trage în manifestanți” (în „Viața nouă”, anul 13, nr. 3520, 18 martie 1956, p. 2); „Muncitori la lacul Brateș în 1907” (în „Gazeta literară”, anul 4, nr. 7 (153), 14 februarie 1957, p.1 și în „Viața nouă”, anul 14, nr. 3811, 22 februarie 1957, p. 1); „Petre Osanu din Cavadinești făcând agitație printre soldați, 1907 (în „Contemporanul”, nr. 9 (543), 1 martie 1957, p. 1). Fuseseră create cu prilejul comemorării a 50 de ani de la Răscoala țăranilor din 1907.
Repertoriul tematic al lucrărilor sale cuprinde aspecte urbanistice, secvenţe din munca pescarilor, din activitatea locuitorilor Galaţiului pentru refacerea centrului oraşului distrus de bombardamentele din timpul  celui de-al doilea război mondial, peisaje acvatice, evocări cu caracter istoric, scene de interior, naturi statice, flori. Imaginile sunt compuse în spiritul artei realiste, prioritate având atât desenul cât şi culoarea. Pasta este aşezată în tonalităţi calde, liniştitoare, respectul pentru redarea materialităţii obiectelor mergând mână în mână cu cel pentru ştiinţa compoziţiei. Lirismul şcolii ieşene, în spiritul căreia se formase, se simte în tablourile sale, dialogul cu vizibilul se încheagă firesc, iar stăpânirea meşteşugului îl ajută pe artist să configureze ansambluri armonioase, care plac ochiului şi fac să vibreze coardele sufletului.
Distinsul critic de artă Valentin Ciucă, referindu-se la Gheorghe Levcovici, scria: „Pictorul a făcut școlaritate corectă cu maeștrii ieșeni, i-a prețuit și le-a respectat îndemnurile. Pictura lui are aerul picturii românești de atunci, nici mai bună, dar nici mai rea. Simțea cu antene fine motivul și nu se grăbea ca impresioniștii altădată. Timpul lucra în favoarea sa. Peisajele gălățene din timpul războiului sunt tulburătoare mărturii ale dezastrului și absurdului, imagini corecte și impresionante. Această vocaţie confesivă se întâlneşte şi în interioarele ţărăneşti unde se simte aripa suavă a pastelurilor luchianeşti. În alte compoziţii, portretele au fizionomii tratate ca nişte icoane. Evocându-l, înseamnă că nu va fi uitat de concitadini, ci preţuit cu bucuria pe care pictorul ne-a dăruit-o” (Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, 2009, p. 160).  
Bibl.: Corneliu Stoica, Interferenţe, Editura Sinteze, Galaţi, 2009; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, Editura Art XXI, Iaşi, 2009; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Oameni în memoria Galaţiului (coordonator, prof. Zanfir Ilie, director al Bibliotecii Judeţene „V. A. Urechia” Galaţi), Editura Axis Libri, Galaţi, 2010; Corneliu Stoica, Destine artistice. Membri și colaboratori ai Filialei Galați a U. A. P. R. care au fost, 1951 – 2017, Editura „Axis Libri”, Galați, 2017; Corneliu Stoica, Artiști gălățeni interbelici, Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, Galați, 2018..

Corneliu STOICA