Craciunul de anul acesta a fost, pentru mine, unul dintre cele mai placute din ultima vreme. Am petrecut ziua cu ai mei si harjonindu-ma in soare cu Tess, un pui de ciobanesc german superb si afectuos, caruia ii lipseste putina educatie pentru a fi catelul perfect.

Stiu ca Tess nu e o opera de arta ci o minune de-a dreptul dar ma mandresc si eu cu ea pe unde pot. Inclusiv aici. E inca pui si sare cu placere dupa baloane de sapun.

Si, mai mult decat alte dati, mi-a placut sa ma gandesc la persoane dragi cu care – ni se intampla tuturor, nu-i asa? – nu tinem legatura peste an atat cat am vrea. Un astfel de mesaj mi-a produs o dulce anamneza si m-a purtat inapoi in timp cu patru ani. La mijlocul acelui decembrie am ajuns pentru prima data intr-un muzeu new yorkez, Museum of Modern Art. Veneam de la Washington pentru o intalnire romantica. Nu stiu ce actioneaza ca liant mai puternic pentru fixarea afectiva a acestei ocazii – motivul sau locul – dar amintirea mi-a ramas in suflet cu o emotie placuta.

Asa ca am rascolit nu numai prin amintiri ci si prin arhiva de fotografii pentru a expune aici lucrarile fotografiate atunci. Le insir fara prea multe precizari pentru ca mai toate sunt “slagare” in lumea artei. Am primit de Craciun si aceasta carte in care se regasesc mai mult de o duzina de lucrari din colectia MoMa.

Suprarealistul meu favorit, belgianul (sau, mai precis valonul, pentru ca vad ca belgienilor li s-a urat cu binele) Rene Magritte cu un tablou la care privesti, dar te priveste si el inapoi.

Despre Brancusi am scris recent, cu ocazia licitatiei de la Paris cu obiecte care ramasesera in colectia legatarilor sai Natalia Dumitrescu si Alexandru Istrati. Articolul aici.

Frida Kahlo sau din categoria “n-am citit cartea dar am vazut filmul”. In sticla de protectie se vede si silueta mea. Sorry!

Acest Jaguar este considerat o opera de arta a secolului XX. Pe drept cuvant.

Pe Klimt l-am “revazut” recent in Muzeul de Arta Moderna din Roma. Am sa scriu un alt articol despre acea vizita. Pentru ca sunt fan Art Nouveau, Klimt este unul dintre pictorii mei favoriti. Sau invers . Imi amintesc ca mi-au dat lacrimile cand am vazut panza aceasta. Si, pentru ca am fost cuminte si “Mosul” e atent, am primit de acest Craciun si un album Gustav Klimt. Ar trebui sa-mi ofer in dar o calatorie la Viena pentru a-i vedea grosul lucrarilor.

Si Van Gogh va reveni in articolele mele tot in urma vizitei la Roma.

La multi ani, C!