Am fost la Ploiesti special sa vizitez Muzeul de Arta. Auzisem lucruri bune despre el, cunostintele mi-l laudasera pe directorul Florin Sicoe, aflasem de la o verisoara care este profesoara de engleza si franceza si locuieste in Ploiesti ca expozitia permanenta este formidabila. In plus, stiam ca un Tonitza cumparat de la o licitatie Artmark a fost imprumutat muzeului spre a se bucura si altii de el. Nici nu aveam nevoie de atatea motive. Gazda a fost, in lipsa directorului, adjuncta sa, dna. Alis Neculea, careia ii multumesc pentru ospitalitate.

Ideea deschiderii acestei serii de articole dedicate Muzeului din Ploiesti cu o prezentare generala a cladirii si a pinacotecii a venit insa dupa ce am vazut pagina de internet a muzeului. Calitatea si consistenta informatiilor gasite online, m-au mai redus din nemultumirea de a nu fi gasit la muzeu un catalog general despre patrimoniul sau. Redau, pe baza fotografiilor realizate de mine, textele gasite pe www.artmuseum.ro

“Muzeul de Artă Ploieşti îşi are originea în Pinacoteca Municipiului Ploieşti, înfiinÅ£ată în noiembrie 1931 în urma eforturilor consecvente ale unui grup de vază de intelectuali ploieşteni, între care avocatul, omul politic şi colecÅ£ionarul de artă Ion Ionescu-Quintus, arhitectul Toma T. Socolescu, istoricul Dumitru Munteanu-Râmnic, cu sprijinul autorităţilor locale şi în cadrul Aşezămintelor Culturale “Nicolae Iorga”.

După Marea Unire din 1918, s-au luat numeroase măsuri, la scară naÅ£ională, pentru organizarea unei reÅ£ele de muzee specializate. Astfel, dispunând de o colecÅ£ie de artă românească din perioada clasică, modernă şi vizând achiziÅ£ii de la artiştii contemporani epocii respective, Pinacoteca Municipiului Ploieşti se alătura muzeelor de artă deja existente la acea dată, între care Muzeul Brukenthal, Pinacoteca NaÅ£ională, Muzeul “Theodor Aman”, Muzeul “Anastase Simu”, Muzeul “Toma Stelian”, pinacotecile din Cluj şi Iaşi etc.

Evacuată în timpul celui de al doilea război mondial, Pinacoteca Municipiului Ploieşti se va reînfiinÅ£a sub denumirea de Muzeul de Artă Ploieşti în anul 1955.

În 1969, autorităţile atribuie Muzeului de Artă Ploieşti actualul sediu din Bulevardul IndependenÅ£ei nr. 1, Palatul “Ghiţă Ionescu”, care a găzduit, după 1919, Prefectura JudeÅ£ului Prahova.”

“Monument de arhitectură de valoare naÅ£ională, înscrisă pe lista monumentelor istorice, clădirea este situată în centrul Municipiului Ploieşti, pe “Bulevardul Castanilor” (deschis în 1881), şi face parte dintr-o rezervaÅ£ie arhitecturală ce poartă amprenta preocupărilor stilistice ale arhitecÅ£ilor români şi străini din ultimul pătrar al secolului al XIX-lea.

Palatul a fost iniÅ£ial o reşedinţă particulară, compusă dintr-un corp central şi dependinÅ£e, situate într-o incintă de mari proporÅ£ii, marcată de un gard sobru, în feronerie, ce poartă încă în medalioane iniÅ£ialele primului proprietar – omul politic şi bancherul Ghiţă Ionescu (1833-1898). Acesta îşi ridică şi îşi decorează casa în perioada 1885-1894, după planurile arhitectului român Leonida Negrescu, format la École des Beaux Arts din Paris şi profund marcat de personalitatea lui Charles Garnier (1825-1898), creatorul Operei Mari din Paris (1861) şi cel mai important reprezentant al stilului Second Empire.

Clădirea are un exterior sobru, decorat cu importante piese de stucatură ce susÅ£in ancadramentele ferestrelor şi ale celor două balcoane de pe faÅ£ada principală şi de pe latura de sud. Acoperişul este înalt, semănat cu hornuri în stil francez, şi a fost realizat iniÅ£ial din solzi de ardezie. Intrarea principală, surmontată de un fronton marcat de un mare hublou, este jalonată de două felinare supradimensionate, realizate în feronerie, cu motive decorative în acord cu împrejmuirea.

SpaÅ£iul interior se desfăşoară pe trei niveluri: demisol, parter şi etaj. Două scări din marmură albă marchează accesele: prima, din curte în holul principal de la parter, şi cea de-a doua, mult mai amplă, de la parter la etaj. DecoraÅ£ia interioară este în stilul neobaroc, cu influenţă şi realizare italiană. Coloanele, plăcile încastrate în pereÅ£ii holului central şi pe casa scării (realizate în stuco-marmură), plafoanele sălilor de la parter şi ale holului central (stucatură policromă şi aurită), frontoanele de deasupra uşilor de la parter şi capitelurile coloanelor (stucatură aurită de influenţă barocă) se datorează unor meşteri italieni. Doi dintre aceştia şi-au semnat şi datat lucrarea (1894), pe tamburul candelabrului de la casa scării, păstrându-li-se astfel numele: Elia şi Giaccomo din Friuli, Udine. Feroneria balustradei în două aripi a scării ce duce de la parter la etaj este lucrată în motivul rinceau-ului renascentist francez. Scara este marcată, de o parte şi de alta, de două (din cele patru existente iniÅ£ial) sculpturi de bronz, care asigură totodată şi iluminarea. Ele sunt reprezentări feminine, posibile alegorii ale orelor, şi aparÅ£in marelui sculptor francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse. Un important luminator asigură o vizibilitate spectaculoasă pentru holul de la etaj. Plafoanele acestuia şi cele de deasupra casei scării sunt pictate cu ghirlande şi medalioane reprezentând zeităţi romane.

Palatul a păstrat sobele originale, cu cahle de Boemia, dintre care cea mai importantă este căminul monumental pe două niveluri, realizat în faianţă de Meissen, cu un medalion pictat reprezentând un castel de pe Rin.

Clădirea a suferit, pe de o parte, diverse prefaceri de-a lungul timpului, şi, pe de alta, cutremurele din secolul al XX-lea i-au afectat structura de rezistenţă, ceea ce a impus laborioase lucrări de consolidare şi restaurare a decoraÅ£iilor interioare şi exterioare. Ultima şi cea mai importantă lucrare de restaurare s-a încheiat în anul 2006.”

“Patrimoniul muzeului este alcătuit, în principal, din artă românească modernă şi contemporană (secolele al XIX-lea şi al XX-lea) şi este structurat pe colecÅ£ii: pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă.

ColecÅ£ia de pictură a debutat în 1931, îmbogăţindu-se, de-a lungul anilor, prin achiziÅ£ii şi donaÅ£ii (între care cea mai importantă este DonaÅ£ia Seulescu-Stere). Ea oferă o perspectivă amplă şi semnificativă asupra evoluÅ£iei genului, stilurilor şi influenÅ£elor europene asupra picturii româneşti de şevalet din ultimele două secole. Nu lipseşte aproape nici un autor important, de la anonimii începutului secolului al XIX-lea până la ultimele generaÅ£ii ale secolului al XX-lea.

Nicolae Polcovnicul (1788-1842), Josef August Schoefft (1775-1850), Niccolo Livaditti (1804-1860), Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851), Ion Negulici (1812-1851), Constantin Lecca (1807-1887), Mişu Popp (1827-1892), Gheorghe Tăttărescu (1820-1894) şi, desigur, Theodor Aman (1831-1891) sunt doar câÅ£iva din cei mai reprezentativi artişti ai secolului al XIX-lea, prezenÅ£i cu lucrări dintre cele mai valoroase.

Nicolae Grigorescu (1838-1907) este, de asemenea, bine reprezentat în colecÅ£ia muzeului. Dintre lucrările lui se detaşează Cap de ţărancă – delicată tratare cu note impresioniste, ca şi Marină, cu un motiv din nordul FranÅ£ei.

Ion Andreescu (1850-1882) este prezent cu lucrări precum Târg la Buzău, Ghiveciul cu garoafe, Margine de sat şi altele.

Ştefan Luchian (1868-1916) este reprezentat printr-un Autoportret de tinereÅ£e, databil în anul 1899 şi executat la Paris, dar şi prin peisaje de la Brebu, între care Crângul verde din 1912.

Bine reprezentată este şi generaÅ£ia anilor ’30, prin lucrări de Theodor Pallady (1871-1956), Gheorghe Petraşcu (1872-1948), Jean Al. Steriadi (1880-1956), Nicolae Tonitza (1886-1940), Ştefan Dimitrescu (1886-1933), Francisc Şirato (1877-1953), Samuel Mützner (1884-1959), Rodica Maniu (1890-1958), Nicolae Dărăscu (1883-1959), Iosif Iser (1881-1958), la care se adaugă diferite generaÅ£ii de artişti contemporani, cum ar fi Corneliu Baba (1906-1998), Alexandru Ciucurencu (1903-1977), Ion Å¢uculescu (1910-1962), Ion Pacea (1924-1999), Georgeta Năpăruş (1930-1997), Constantin Piliuţă (1929-2003), Ion Sălişteanu, Vasile Celmare, Vasile Grigore, Marius Cilievici, Viorel Mărgineanu, Ion BiÅ£an şi mulÅ£i alÅ£ii.”

“Un alt domeniu bine reprezentat în colecÅ£iile Muzeului de Artă Ploieşti, cu lucrări aparÅ£inând secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, este genul graficii.

Printre zonele de interes ale colecÅ£iei de grafică de şevalet se numără cele 20 de desene pe calc, cu motive dobrogene, semnate de Nicolae Tonitza, provenind din atelierul Eugeniei Iftode. Există, de asemenea, numeroase desene şi crochiuri semnate de Jean Al. Steriadi, multe din ele reprezentându-i pe unii din contemporanii săi, precum pictorii Nicolae Dărăscu şi Iosif Iser. Se găsesc şi desene acuarelate, datorate lui Theodor Pallady, provenite din ColecÅ£iile Yvonne Dinopol, Balcica şi Octav Măciucă, precum şi grafică satirică sau diverse compoziÅ£ii de Iosif Iser, provenind din DonaÅ£ia Elisabeta şi Mişu Weinberg. Se adaugă la acestea guaşe semnate de Lucian Grigorescu (1894-1956), Corneliu Baba şi mulÅ£i alÅ£ii.

Gravura şi grafica de multiplicare în general sunt, la rândul lor, bine reprezentate, de la gravuri de secolul al XIX-lea, aparÅ£inându-i lui Theodor Aman, până la gravura contemporană a unor autori din Å£ară şi din afara graniÅ£elor ei. Prin organizarea, după 1990, a Bienalei InternaÅ£ionale de Gravură Contemporană “Iosif Iser”, Muzeul de Artă Ploieşti şi-a îmbogăţit patrimoniul cu sute de lucrări ce ilustrează toate tehnicile de gravură, mai vechi sau mai noi, şi care reprezintă, prin autorii lor, toate cele cinci continente, reuşind să ofere astfel o imagine cuprinzătoare a gravurii internaÅ£ionale contemporane.”

“ColecÅ£ia de sculptură este mai puÅ£in numeroasă, dar foarte valoroasă. Ea cuprinde lucrări reprezentative ale unora din cei mai importanÅ£i sculptori români, precum Dimitrie Paciurea (1873-1932), Cornel Medrea (1888-1964), Oscar Han (1891-1976), Alexandru Călinescu (1889-1979), Ion Jalea (1887-1983), Constantin Baraschi (1902-1966) (prezent, între altele, cu două proiecte de monumente ecvestre inedite ale Regilor Carol I şi Ferdinand, Dumitru Măţăoanu (1888-1929), Gheorghe Tudor (1882-1944), Romul Ladea (1901-1970), Ion Irimescu (1903-2005) şi mulÅ£i alÅ£ii.

Artele decorative sunt reprezentate prin lucrări de artă contemporană din ceramică şi sticlă, o colecÅ£ie de icoane pe sticlă din secolul al XIX-lea, dar şi prin valoroasa colecÅ£ie de tapiserie contemporană românească, ce cuprinde lucrări realizate de Ion şi Teodora Moisescu-Stendl, Geta Brătescu, Pavel Codiţă, Lena Constante, Petre şi Ritzi Iacobi, Ion Nicodim, Ileana Dăscălescu, Angela Ionilete, Ileana Balotă, Ana Lupaş, Liliana Anastasescu, Ovidiu Paştina, Cela NeamÅ£u-Grigoraş, Mariana Grumăzescu-Voicu şi alÅ£ii.”

Voi prezenta in articolele urmatoare o selectie din colectia permanenta a muzeului, asa cum am gasit-o pe simeze. Merita din plin sa mergeti sa vedeti aceste lucrari de aproape, mai ales ca vasta pinacoteca nu poate fi expusa niciodata in intregime. In consecinta, cam odata pe an, muzeografii “rotesc” o parte dintre lucrarile oferite spre admirare vizitatorilor.