Mi-am permis rezerva ”aproape” din titlu deși cred că lucrarea lui Dinu Rădulescu poate lua deja calea unei expoziții, unui muzeu sau unei colecții. Dar exigența sculptorului mă obligă la precauție. Nu este exclus ca el să continue să mai intervină pe ici pe colo, la partea de patinare a superbei compoziții. O piesă care face cu adevărat cinste noțiunii de ronde bosse pentru că este cu adevărat captivantă, indiferent din ce parte am privi-o. Cinci personaje înlănțuite într-un efort de un dureros dinamism ce întruchipează un moment din drumul cristic al crucii. Un ansamblu în care Isus se topește aproape modest în trunchiul de stejar în care a fost cioplit și lasă prioritate celorlalte patru personaje care intervin, punitiv sau salutar, în drumul aspru al mântuirii umanității.

Am avut privilegiul de a urmări nașterea acestei lucrări încă din stadiul de intimidant colos trântit la pământ în curtea casei Robescu unde Dinu Rădulescu a avut atelier aproape două decenii până să fie evacuat – alături de alți plasticieni – de conducerea Universității de Artă. Pentru a lua drumul pribegiei alături de proprietarul său, trunchiul a fost tăiat la mijloc. Au rezultat două bucăți de doi metri fiecare și de un metru și jumatate diametru. Proiectul a trebuit să aștepte, în fază de machetă de lut care încape într-o palmă, până când DR a fost miluit cu un nou spațiu de lucru la marginea Bucureștiului. De atunci, din vara lui 2013, munca a fost declanșată cu îndârjire și tenacitate. I-am ilustrat evoluția în alte două articole pe care le găsiți AICI și AICI.

Cu o ultimă precizare că fratele încă fără chip al acestei lucrări, cealaltă jumătate de trunchi de stejar, e pregătit să fie sculptat și el, vă las să admirați această chef-d’oeuvre marca Dinu Rădulescu.

Text și foto de Mihai Constantin