De Gabriela Bidu, 2015

In urma cu 7 sapte ani o galerie de arta din centrul Bucurestiului gazduia a 6-a expozitie personala a Paulei Craioveanu, o tanara artista vizuala. Cu dubla formatie profesionala in arhitectura si arte plastice, Paula Craioveanu face parte dintr-o mare si importanta familie de artisti tatal sau fiind apreciatul si din pacate regretatul ceramist si pictor Vasile Craioveanu.
Dupa cateva expuneri si realizarea unei lucrari de suflet albumul “Bucuresti – Portretul unui oras”, Paula Craioveanu revine pe simeze (decembrie 2014) cu o personala care marcheaza o noua etapa in creatia sa.
GB: Paula Craioveanu, cu prilejul precedentei expozitii personale intitulate „Interioare” imi spuneai ca lucrarile unite sub acest generic reprezinta un refugiu, o intoarcere in trecut fara nostalgie. Recenta ta expozitie pe care o denumesti „Intre doua lumi” face un salt i-as spune tematic cu trimiteri metaforice si existentiale.
PC:  Am trecut prin mai multe etape, cea a picturii abstracte, am pictat interioare, m-am ocupat apoi de lucrarea de doctorat in arte si in final m-am intors la pictura. M-am indreptat spre figura umana, ca tema si ideal. Trecutul a avut mereu un rol,  indiferent de tema. Picturile la care lucrez in prezent, nuduri masculine si feminine, reprezinta personaje simbolice care transmit emotie, dramatism.

GB: Nudul masculin in pictura este destul de rar. Pare inedita aceasta abordare a ta.
PC: Intr-adevar, dupa cum am mai spus, nudul masculin e mai rar prezent ca subiect in pictura romaneasca dar el nu este nici obscen si nici socant si poate fi expus alaturi de orice alt gen pictural: interior, natura moarta, peisaj sau portret. Unele dintre picturi ilustreaza aceasta tema a nudului masculin sub forma unui personaj simbolic.

GB: Aceasta noua abordare tematica cu componenta ei mitologica, de exemplu lucrarea „Zeus si Ganymede” sau cea intitulata „Atlant” reprezinta oare o abordare fantastica a lumii?
Lucrarile figurative penduleaza intre doua dimensiuni, cea reala si cea fantastica cu personaje afate intr-o lupta cu o forta nevazuta incearcand sa depaseasca materialitatea. De aceea expozitia se si intituleaza „Intre doua lumi”.
Cat despre  personajele din acest ciclu de lucrari – „ Atlant”, un personaj la scara foarte mare (tabloul are 150x150cm) aminteste de titanul Atlas, cel care sustine globul pamantesc. „Geniu inaripat” este un personaj fantastic, un spirit protector, un semi-zeu. Ganymede este erou din Troia, cel mai frumos dintre muritori, apare in lucrarea „Zeus si Ganymede”. Personajele din compozitia „Glorious Bastards” se afla intr-o lupta cu o forta nevazuta, in lupta dintre bine si rau. „Imblanzitorul de cai” este expresia pasiunii si a puterii masculine. In ciuda unor miscari si provocari radicale din arta, idealul clasic, a ramas definitia acceptata a frumosului, pana in prezent. In ultimii ani, se poate vedea o reumanizare a artei, o intoarcere spre formele insufletite si un reviriment al realismului. In cazul meu un realism cu tente simbolice.

GB: Si acum as vrea sa-ti pun o intrebare referitoare la tehnica, ca principal mijloc de de transmitere a mesajelor.
PC: Multe dintre lucrari sunt realizate in tonuri de gri, intr-o tehnica care aminteste de „grisaille” (metoda prin care o imagine este executata in intregime in tonuri de gri si este deobicei realizata astfel incat sa produca iluzia unei sculpturi sau a unui relief) care vin in contrast cu fondul sau alte elemente puternic accentute prin culoare. Rezultatul este o forma sculpturala, care in ciuda tonurilor de gri, emana o anumita pasiune si senzatia de fantastic. Picturile mele se centreaza pe corpul uman dar fara sa ii dea conotatii erotice. Personajele sunt „dezgolite” astfel, lasand sa se vada ceea in mod traditional era  pictura ascunsa sub straturile de culoare ulterioare, transparente. Culoarea le imbraca partial. Postmodernismul aduce zeii in viata de zi cu zi.