Spaţiu poetic, conturat în zona Coastei de Argint, Oraşul Alb, cum a mai fost numit Balcicul datorită versanţilor de calcar care descriu geografia sa, a fost redat de Corneliu Drăgan Târgovişte, într-o viziune apoteotică a culorilor şi luminii. Marea, cu întinderea ei nesfârşită, evocată într-o elaborată paletă cromatică de albastruri şi griuri, completează farmecul  ţărmului unde arhitecturi potolite şi vegetaţia exotică vin să sublinieze atmosfera orientală cu drumurile ei înguste, cu pitorescul cartier tătăresc, cu bărci şi pecari ce lasă vraja mării să sporească nota de miraj simţită în atmosfera plină de farmec a Balcicului.
Casele simple şi arhaice, asemănătoare unor mase de materie luminoasă în bătaia soarelui, grupate în structurile unui habitat bine închegat, detaliile şi ansamblurile de elemente tipice acestui areal, se regrupează în acuarelele artistului, care îndrăzneşte să expresivizeze detaliile acestei lumi care au sedus-o pe însăşi Regina Marina motivând-o să-şi construiască aici Cuibul liniştit, reşedinţa de vară care nu a lăsat penelul lui Corneliu Drăgan Târgovişte  să nu  ne povestească despre misterul şi nota de pitoresc a castelului.
Florile Balcicului, mai ales cele din grădinile Reginei Maria sunt tratate expresiv, în dimensiunea neobişnuitei lor frumuseţi, degajând acea stare de emoţie pe care numai artistul o poate simţi în faţa subiectului său. Accentul liric al acestora este determinat de alăturarea dintre consistenţa formei şi spectacolul laviurilor, de jocul de contraste, de transformarea subtilă a nuanţelor de la o lucrare florală la alta sau de la o structură naturală la una arhitectonică, în cadrul aceleiaşi compoziţii.  
În primul rând culoarea  care se mulează pe eclerajul indus de direcţia luminii, de golurile metamorfozate de spaţiile dinspre mare, lasă la vedere o latura a frumusetii evocată de acest peisaj pictogen care a cucerit mulţi artisti, căutând asemeni lui Corneliu Dragan Targoviste, tainele ascunse ale locului vizibile într-un peisaj sau într-un detaliu. Acesta nu se dezice de caracteristicile  stilului său analitic în cee ceea priveşte grija pentru distribuirea maselor de culoare, a liniilor de forţă şi a stilizărilor discrete, artistul întelegând şi facând diferenţa între o interpretare necesară şi redarea realistă a unor elemente care fac pasajul plastic recognoscibil în context compoziţional. Malurile arse de soare, drumurile incandescente, depărtările întrezărite dincolo de universul imediat al habitatulului, păstrează nostalgia aşteptată de privitor, redată în datele ei instinctive, dar şi raţionale, dualitate care disciplinează demersul compoziţional dezvăluind zona devenirii launtrice a artistului în raport cu motivul pictural. Adesea o tensionare a elementelor de limbaj se dezvăluie în alternanţa dintre cromatica expresivă şi cea ponderată, creând un dialog recurent între pete, forme, linii, structuri, în spaţiul acuarelei. Culoarea locală, adordarea ton in ton, accentul cromatic dispus unde nu te aştepţi sunt particularizate prin observarea detaliului, a luminii şi umbrei, peste care intervine scurgerea timpului  contracarată de prezenţa umană ce înlătură sentimentul însingurării. Străzile pitoreşti ale Balcicului legendar, vechiul cartier romanesc învaluit de vraja acestui mic paradis, Cuibul liniştit, Grădinile Reginei Maria, Capul Kaliakra, latura exotica a citadinului, vegetatia luxuriantă, marea de necuprins în peisajele marine, fac obiectul acuarelelor lui Corneliu Dragan Targovişte, care, în coordonatele morfologice ale picturii, aşează reperele tehnice ale graficii, experimentând limbajul plastic al acuarelei şi susţinând cu rafinament ample acorduri cromatice aşezate prin transparenţe, suprapuneri şi diluţii.
Figurativul dă impresia de staţionare, perspectiva induce câmpuri imagistice plasate la capătul unor trasee rezultate dintr-o liniatură trasată puternic, trasformarea imaginii se derulează narativ de la un plan la altul, astfel că staticul şi dinamicul se află în dispută, dar convieţuiesc osmotic până la urmă, creând unitate compoziţională în Balcicul lui Corneliu Drăgan Târgovişte dominat de linişte şi de o sobrietate reţinută.

Ana Amelia Dincă