Printre primele “lecții” pe care le-am primit când am început să scormonesc prin lumea artelor plastice a fost una de tehnică a picturii. Cunoșteam vag noțiunea de ”ulei” și cred că auzisem în treacăt cuvântul ”acril” dar mai degrabă pe la vreo lecție de chimie prin liceu. Mi-a luat ceva vreme să înțeleg atașamentul pictorilor față de această tehnică. Dar cred că azi, culorile acrilice domină pânzele contemporanilor. O arată și vânzările din magazinele de specialitate, așa cum am aflat într-o vizită recentă pe la prietenii de la Mustash, magazinul de pe calea Griviței 37 în București sau pe mustash.ro pentru restul țării. Iar dacă te respecți și vrei ca lucrările să dureze vreme de generații, ai face bine să alegi ce-i mai bun în materie de culori acrilice.

Îmi amintesc că Ion Sălișteanu este creditat cu un soi de pionierat în materie de pictură în acril în România, pe vremea când tehnica sa stârnea șușoteli de îndoială față de culorile care permiteau – față de clasicele uleiuri – adevarate ”cascadorii” de lucru și compoziție. Și știu artiști care combină azi, în aceeași lucrare, și tușe de acril și de ulei.

Și în domeniul producției a existat o perioadă de pionierat. Se întâmpla in anii 60, in SUA și Spania, cu compania Vallejo. A pariat pe un domeniu nou și azi are întâietate pe piața de specialitate din toată lumea. Iar culorile astea se găsesc de relativ puțină vreme și în România. Pentru cei interesați, am făcut câteva poze informative. Spor și talent!

(text/foto: Mihai Constantin)